| Litera p |
Loading...
|
|
||
|
|
|
|
Afiseaza cuvintele care incep cu litera p de la 1 la 30 din 42957 » P, p s. m. invar. [cit. pe] » PÃSTRA; pãstrare, 1. A conserva, a îngriji un obiect spre a-l avea cât mai mult timp. 2. Se poate referi si la a avea in memorie o amintire a ceva sau cuiva. » PÃSTRÃTOR(oare), s.m. 1. Persoana care conservã, îngrijeşte un obiect sau tradiţie, pentru a le avea cât mai mult timp, sau pentru perpetuarea în cadrul comunitãţii. » PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărţire de către copii şi în vorbirea cu copii sau, familiar, între adulţi; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá. » PA interj. v. salutare. » pa interj. » PA interj. fam. (se foloseşte ca formulă de salut la despărţire, mai ales, cu copiii) Cu bine; la revedere. /<germ. pa, ung. pá » PAC1 interj. 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc. 2. Cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc şi neaşteptat al unei mişcări, al unei acţiuni etc. – Onomatopee. » PAC2, pacuri, s.n. (Reg.) Pachet (de tutun); legătură; ghem1 – Din germ. Pack. » PAC s. v. pachet. » PAC interj. poc! (~! se aude un foc de armă.) » pac(-pac) interj. » pac (de tutun) s. n., pl. pácuri » PAC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de o împuşcătură, de o lovitură etc.). /Onomat. » pac interj. – Poc, buf, tronc (exprimă ideea de lovitură sau de acţiune bruscă). – Var. paf. Creaţie expresivă, cf. poc şi it. pacchiare „a pocni”, fr. paf. – Der. paca-paca, interj. (arată zgomotul ritmic al unui mecanism în funcţiune), cf. tic-tac; păcănit, s.n. (zgomot ritmic); păcănitoare, s.f. (castanietă); păcăli, vb. (a înşela, a amăgi), cu suf. expresiv -li (pentru tranziţia semantică de la „plesnitură” la „capcană”, cf. sp. chasquear; der. admisă mai înainte, de la numele propriu Păcală, este insuficientă, căci nici acest nume nu are o explicaţie cunoscută; relaţia sugerată de Puşcariu, Dacor., I, 237-9 cu sl. pokaljati „a încălzi uşor”, cf. căli, nu este satisfăcătoare din punct de vedere semantic); păcală, s.f. (înşelare, vicleşug); Păcală, s.m. (personaj din mitologia populară care incarnează gluma şi toate vicleniile care rezultă dintr-o simplitate prefăcută, ca Patelin sau Till Eulenspiegel); păcăleală, s.f. (înşelăciune); păcălici, s.m. (înşelător, trişor); păcălitor, adj. (înşelător); păcălitură, s.f. (festă, renghi). – Din rom. provine săs. pokelin „a păcăli”. » pac (-curi), s.n. – Pachet, legătură. Germ. Pack (Tiktin). Se zice mai ales despre pachetele de ţigări şi despre gheme (de aţă, de bumbac etc.). Este dubletul lui paşcă, s.f. (Mold., pachet de ţigări), din germ., prin intermediul rus. pačka, şi al lui pacioc, s.n. (Mold., pachet de tutun), probabil prin rut.; paclă, s.f. (Banat, pachet de ţigări), cu suf. dim. germ. -el, în loc de -lein, caracteristic săs. şi bavarez (W. Henzen, Deutsche Wortbildung, Tübingen 1957, p. 146); patvagon, s.n. (vagon de marfă), din germ. Packwagen. » pacaleala » páca-páca interj. » PACĂNEÁLĂ s. v. păcănit. » PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înţelegere. ♢ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ♢ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Linişte sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot şi de mişcare; calm, linişte, tăcere. ♢ Loc. adv. În (bună) pace = în linişte, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ♢ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ţi bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanenţă) neliniştit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, linişteşte-te! ♦ (În concepţiile religioase) Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. şi fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârşit, gata. – Lat. pax, pacis. » Pace ≠ bătălie, bucluc, luptă, război » PÁCE s. 1. v. armonie. 2. v. linişte. 3. v. astâmpăr. 4. v. tihnă. 5. v. răgaz. 6. v. odihnă de veci. » páce s. f., g.-d. art. păcii; pl. păci » PÁCE f. 1) Situaţie de înţelegere în care nu există război. 2) Tratat între părţile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat. 3) Atmosferă în care domneşte liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni. 4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; linişte. ♢ A da ~ cuiva (sau a lăsa în ~ pe cineva) a nu tulbura liniştea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i ~! lasă-l în voia lui; dă-l încolo. 5) Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr. ♢ Fii pe ~! să n-ai nici o grijă; fii liniştit. Mergi (sau rămâi) în ~ mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i şi ~! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacis » páce, s.f. – Situaţie, stare fără război. Lat. pacem (Puşcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s.f. (înv., nelinişte); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s.m. (înv., pacificator); paşnic (var. pacinic), adj. (pacific); păşnicie, s.f. (linişte). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s.n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincţie care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de „problemă tranşată” sau „să nu mai vorbim de asta”, ca în cazul lui sănătate. » PACEÁ, pacele, s.f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oţet sau de usturoi. – Din tc. paça. » paceá s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle » paceá (-éle), s.f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de viţel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače. » pacearíz (-íji), s.m. – (Olt., Banat) Persoană urîtă, pocită; neserios. Sb. pačariz (Candrea). |
| A division of APACHEMEDIA » MarketDental | Dentpedia | The AG&C | iWebex CMS | e-BUYART | eVAND | eCUMPAR |
| Copyright © 2010 Webex.ro. Copierea, modificarea sau imbunataţirea acestui software este permisa sub licenta GPL | Termeni si Conditii
Conţine 376.711 de definiţii - furnizate de DEX online. |
 |