| Litera n |
Loading...
|
|
||
|
|
|
|
Afiseaza cuvintele care incep cu litera n de la 1 la 30 din 11543 » N, n s. m. invar. [cit. ne, în simb. şi en] » n.1 instrument pentru calcule aritmetice elementare , alcatuit dintr-un cadru cu vergele pe care se pot deplasa bile (colorate) ; numaratoare n.2 tabel , diagrama care permite rezolvarea rapida a unor calcule : abac pentru calculul mareelor. [din fr. abaque , lat. abacus ] » NA interj. 1. (Fam., cu valoare verbală) Poftim! ia! ţine! ♢ Expr. Na-ţi-o (bună) sau na-ţi-o frântă (că ţi-am dres-o) se spune pentru a arăta contrarietate, surpriză, decepţie, sau pentru a marca lipsa de acord cu cele spuse de cineva. ♦ Exclamaţie care însoţeşte gestul unei lovituri; p. ext. (în limbajul copiilor, de obicei repetat, cu valoare de substantiv) bătaie. 2. (Exprimă nerăbdare, nemulţumire, surprindere faţă de un lucru neplăcut) Iată! uite! ei! 3. Strigăt cu care se cheamă sau se gonesc unele animale domestice. 4. (Adesea repetat) Strigăt de voie bună folosit ca refren în unele jocuri şi cântece populare. – Cf. alb., bg., ngr., magh. n a. » NA interj. v. poftim. » na interj. » NA interj. 1) fam. (se foloseşte pentru a arăta că o persoană dă ceva altei persoane) Poftim; ia; ţine. ♢ Na-ţi-o bună! se spune pentru a exprima mirare şi nemulţumire când se produce ceva neaşteptat şi, de obicei, neplăcut. Na-ţi-o bună, că ţi-am dres-o! se spune când cineva face fără să vrea ceva rău sau nu este de acord cu cele spuse de altcineva. 2) (se foloseşte pentru a exprima nemulţumire, surprindere, nerăbdare) Poftim; uite; iată. 3) (se foloseşte, de obicei repetat, pentru a chema unele animale să se apropie sau să stea pe loc). 4) (se foloseşte pentru a însoţi gestul unei lovituri date unei persoane sau unui animal). 5) (se foloseşte, de obicei repetat, ca strigăt de voie bună în unele cântece şi jocuri populare). /cf. alb., bulg., ung., ngr. na » na interj. – 1. Ia, ţine (constituie o invitaţie reală sau ironică cînd se dă ceva). – 2. Bine, asta mai lipsea (arată surpriza). – Mr. na. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) na (Cihac, II, 207; Tiktin), cf. ngr. νά, alb. na. De origine obscură, după Philippide, II, 725. » NABÁB, nababi, s.m. 1. Titlu purtat de ofiţerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran, Pakistan, India; persoană care avea acest titlu. 2. Epitet pentru o persoană foarte bogată. – Din fr. nabab. » nabáb s. m., pl. nabábi » NABÁB ~i m. 1) (în India şi în alte ţări orientale din evul mediu; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei provincii sau înalt demnitar. 2) fig. Om foarte bogat. /<fr. nabab » NABÁB s.m. Om deosebit de bogat. » NABÁB s.m. 1. (Ist.) Titlu dat odinioară în India guvernatorilor de provincii, căpeteniilor militare; prinţ mahomedan din Orient. 2. Mare bogătaş. [< fr. nabab, cf. hind., ar. nawwâb]. » NABÁB s. m. 1. titlu dat în trecut în India guvernatorilor de provincii şi căpeteniilor militare. 2. om foarte bogat. (< fr. nabab) » nababíe s.f. (înv.) 1. demnitatea de nabab. 2. ţinut asupra căruia se extindea stăpânirea unui nabab. » NABEDÉRNIŢĂ, nabederniţe, s.f. Bucată de ţesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena Învierii, purtată la brâu de arhierei sau de unii preoţi la ceremonii. [Var.: nebedérnică s.f.] – Din sl. nabedrĩnica. » nabedérniţă s. f., g.-d. art. nabedérniţei; pl. nabedérniţe » nabísm s. n. » NABÍSM s. n. teoria picturală a nabiştilor. (< fr. nabisme) » NABÍŞTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârşitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică şi simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi – numele unui profet]. » NABÍŞTI s. m. pl. grup de pictori francezi de la sfârşitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică şi simbolistă. (< fr. nabi) » náblă, náble, s.f. (înv.) instrument muzical cu coarde, asemănător cu harfa. » nabóinic, nabóinice, s.n. (reg.) unealtă cu care se bat parii carmacelor pentru a fi fixaţi în fundul unei ape; mai. » NABÓINIC, naboinici, s.m. (Reg.) Instrument cu care se bat, spre a se fixa, parii carmacelor în fundul apei. – Din năboi1 + suf. -nic. » nabór s.n. (reg.) recrutare prin tragere la sorţi. » nacabắu, nacabéi, adj. (reg.; despre oameni) 1. înalt şi voinic, dar greoi, trândav. 2. zăpăcit, distrat, năuc. » NACAFÁ, nacafale, s.f. (Înv. şi reg.) 1. Pretenţie; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. şi: năcăfale] – Din tc. nafaka. » NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, încurcătură, mai-muţăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obişnuinţă, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană. » nacafá s. f., art. nacafáua, g.-d. art. nacafálei; pl. nacafále » nacarádă, nacaráde, s.f. (înv.) un fel de ţambal folosit de muzica militară; nagará.
|
| A division of APACHEMEDIA » MarketDental | Dentpedia | The AG&C | iWebex CMS | e-BUYART | eVAND | eCUMPAR |
| Copyright © 2010 Webex.ro. Copierea, modificarea sau imbunataţirea acestui software este permisa sub licenta GPL | Termeni si Conditii
Conţine 376.711 de definiţii - furnizate de DEX online. |
 |