| Litera j |
Loading...
|
|
||
|
|
|
|
Afiseaza cuvintele care incep cu litera j de la 1 la 30 din 2582 » J, j s. m. invar. [cit. je] » (J. Huizinga): deformare a unei imagini pînă la a o face ininteligibilă, ea putînd fi reconstituită cu ajutorul unor dispozitive speciale (oglinzi concave, parabolice etc.) » JAB, jaburi, s.n. Lovitură repetată la box, plasată în regiunea nasului, prin care se urmăreşte agasarea şi dezorientarea adversarului. [Pr.: geb]. – Din engl. jab. » JAB [GEB] s. n. (box) lovitură de sus în jos, „de ciocan”, având ca ţintă capul. (< engl. jab) » JAB s. v. piciorul-cocoşului. » jab s. n . [pron. engl. geb], pl. jáburi » JAB ~uri n. Lovitură repetată plasată în regiunea nasului, aplicată la box. /<engl. jab » JAB s.n. Lovitură scurtă, repetată la box cu vârful mănuşii celei mai avansate; lovitură de ciocan. [Pron. geb, pl. -uri. / < engl. jab]. » JÁBĂ interj. v. marş. » jábă s. f. » JÁBĂ f. Boală a oilor care provoacă somnolenţa şi învineţeşte carnea. /Orig. nec. » jábă (-be), s.f. – Boală a oilor şi cîinilor, un fel de aftă. Bg. žaba „borască; boală, aftă” (DAR). Der. au fost trataţi din punct de vedere expresiv. – Der. jebos, adj. (bolnav, moleşit). Aceleiaşi surse sl. îi aparţin jabie, s.f. (muşchi, Polytrichum perigoniale), din sl. žablija „de broască”, datorită asemănării sale cu ouăle de broască; jalbă, s.f. (plantă, Pyrola secunda; boală, aftă), pe care DAR îl pune în legătură greşit cu jale „salvie”; jabrină (var. jebrină, mr. jaghină), s.f. (algă), din bg. žabina „ouă de broască”, cf. rut. žaburina „algă”; jabrac, s.m. (leneş, haimana); janghină, s.f. (mîrţoagă), cu pronunţarea regională bi › ghi (semantismul, plecînd de la ideea de „boală, aftă” › „animal bolnav” › „animal inutil”); janghinos, adj. (om bolnav, sfrijit; îngîmfat); japşe (var. japcă, japină), s.f. (iaz, baltă), cf. bg. žabište „loc cu multe broaşte; baltă”; jap, s.m. (bătrîn ramolit); japiu, s.m. (zgîrcit, venetic, om de curînd îmbogăţit); japiu, s.n. (perniţă de cele două părţi ale şeii de călărit); japchin (var. japchină), s.n. (tumoare, furuncul, rană); jepchinos, adj. (jegos, rîios); japiţă, s.f. (parte a plugului; zăpăcit, aiurit), din bg. žapica „broască” şi „japiţă de plug” (Weigand, JB, XIX, 137); jughină, s.f. (jegos); javră (var. jabră, javlă), s.f. (căţel, potaie; om zăpăcit), pare var. de la jabă, cu infixul r, ca în jabrină (în fonetism este posibil să fi influenţat tc. yavru „căţel, pui”); jevri, vb. (a lătra; a trăncăni). Pentru javră, a cărei legătură cu jabă a fost indicată numai de Scriban, s-au propus alte soluţii: din sl. žebrati „a cerşi” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 156); de la jevri şi acesta din sl. živorati „a trăi”, cu semantismul lui jivină (Philippide, Principii, 297); creaţie spontană, care imită sunetele scoase de cîine, cf. poitev. jabrailler „a urla” (Şeineanu, Chien, 224); din rut. žavra „cîine jigărit” (Tiktin; DAR; Candrea). Totuşi, Candrea, Elemente, 405, credea că rut. provenea din rom. Aceleiaşi familii îi parţine: jarpăn (var. jerpan), s.m. (mîrţoagă), reducere de la jerpănos, adj. (jegos), cf. jepchinos; japcă (var. jepciu), s.f. (costum); jarcă, s.f. (piele uzată sau de calitate proastă; babă ramolită; animal bătrîn şi inutil), probabil în loc de *jarpcă (DAR), cf. sb. žavka „piele”; jarcalete, s.m. (haimana, vagabond); jarcalău, s.n. (zdreanţă); jerchinos, adj. (zdrenţăros); jerpeli, vb. (a roade, a uza, a deteriora), cu suf. expresiv -li, pe baza lui jerpan (după Cihac, II, 156 şi Bogrea, Dacor., IV, 825, din pol. szarpanina „acţiunea de a sfîşia”, care pare mai puţin probabilă). Toate aceste cuvinte indică un tratament expresiv, care i-a făcut pe autorii DAR să admită prezenţa unei rădăcini expresive jarp-, cf. jart. » JÁBIE, jabii, s.f. Muşchi care creşte prin păşunile alpine şi prin păduri (Polytrichum perigoniale). – Slav (v. sl. žabl). » jábie s. f., art. jábia, pl. jábii » JÁBI//E ~i f. Muşchi care cresc prin păşunile alpine şi prin păduri. /<sl. žall » JABIRÚ, jabiruri, s.n. Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. – Din fr. jabiru. » JABIRÚ s. m. pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. (< fr. jabiru) » JABIRÚ s.n. (Zool.) Pasăre din regiunile calde, asemănătoare cu barza. [< fr. jabiru < cuv. guarani]. » JABORÁNDI s. m. inv. pilocarp. ♢ substanţă sudorifică din acest arbust. (< fr. jaborandi) » JABORÁNDI s.m. invar. Pilocarp. ♦ Substanţă sudorifică extrasă obişnuit din acest arbust. [< fr. jaborandi < cuv. guarani]. » JABOTIÉRĂ s. f. muselină din care se fac jabourile. (< fr. jabotière) » jabotiéră s.f., pl. jabotiére » JABOTIÉRĂ s.f. Muselină din care se fac jabourile. [Pron. -ti-e-. / < fr. jabotière]. » JABÓU, jabouri, s.n. Accesoriu de îmbrăcăminte (astăzi femeiască), care constă dintr-unul sau mai multe volane de dantelă, de mătase etc. fixate la baza gîtului unei bluze, al unei rochii etc. şi care se etalează pe piept ca o cravată. – Din fr. jabot. » JABÓU s. n. 1. volan de dantelă (la îmbrăcămintea femeiască), care atârnă pe piept ca o cravată. 2. formaţie de păr, de pene în regiunea pieptului la unele rase de câini, porumbei sau canari. (< fr. jabot) » jabóu s. n., art. jabóul; pl. jabóuri » JABÓU ~ri n. Acesoriu de îmbrăcăminte (mai ales femeiască) constând dintr-un volan de dantelă, muselină etc. care este fixat la baza gulerului unei bluze, cămăşi, rochii etc. şi atârnă în jos ca o cravată. /<fr. jabot » JABÓU s.n. Volan (sau volane), mai ales din dantelă, fixat de la baza gâtului pe îmbrăcăminte până pe piept. » JABÓU s.n. Volan de dantelă (mai ales) la îmbrăcămintea femeiască, care atârnă pe piept ca o cravată. [< fr. jabot].
|
| A division of APACHEMEDIA » MarketDental | Dentpedia | The AG&C | iWebex CMS | e-BUYART | eVAND | eCUMPAR |
| Copyright © 2010 Webex.ro. Copierea, modificarea sau imbunataţirea acestui software este permisa sub licenta GPL | Termeni si Conditii
Conţine 376.711 de definiţii - furnizate de DEX online. |
 |