| Litera g |
Loading...
|
|
||
|
|
|
|
Afiseaza cuvintele care incep cu litera g de la 1 la 30 din 10868 » G, g s. m. invar. [cit. ghe; în abr. şi ge] » g » GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâştelor. – Onomatopee. » ga/ga-gá interj. » GA interj. (se foloseşte, repetat, pentru a reda strigătul gâştelor sau pentru a le chema). /Onomat. » ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor şi strigătul gîştelor. – Var. gaga, gîga. Creaţie expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîşte, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s.f. (strigăt al gîştelor); gîgă, s.m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le ştie pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s.f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre raţe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s.f. (micuţ, mititel; obiect mic); ghirghilic, s.m. (copil, copilaş); gîgîţele, s.f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s.n. (Trans., terci); găgăuţ(ă), s.m. (prost, tont); găgăuţie, s.f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie. » gabanós (= cabanos) s.m. (pl. gabanoşi) » GABÁRĂ, gabare, s.f. Navă sau ambarcaţie mare, servind, de obicei, la transbordarea pe punte a unor materiale de pe o navă care nu poate acosta în raza portului. – Din fr. gabare, it. gabarra. » GABÁRĂ s. f. 1. ambarcaţie mare de lemn cu vele, folosită în trecut, pentru transportul mărfurilor. 2. navă cu fundul plat, la transportul pietrei de construcţii. (< fr. gabare, it. gabarra) » gabáră s. f., g.-d. art. gabárei; pl. gabáre » GABÁR//Ă ~e f. 1) Navă folosită la transportarea materialelor de construcţie. 2) (în trecut) Ambarcaţie mare cu care se transportau mărfuri. /<fr. gabare, it. gabarra » GABÁRĂ s.f. (Mar.) Ambarcaţie cu fundul plat, care serveşte la transportul pietrei pentru construcţiile hidraulice sau ca platformă plutitoare pentru instalarea unor macarale. ♦ Ambarcaţie mare de lemn cu pânze sau cu rame, folosită în trecut pentru transportul mărfurilor. [Cf. fr. gabare, it. gabarra]. » GABARDÍNĂ s.f. Stofă fină de lână cu legătura diagonală, care prezintă dungi paralele înclinate pe ambele părţi. – Din fr. gabardine. Cf. sp. g a b a r d i n a, germ. G a b a r d i n e. » GABARDÍNĂ s. f. stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură, pe ambele feţe. (< fr. gabardine, germ. Gabardine) » gabardínă s. f., g.-d. art. gabardínei » GABARDÍNĂ f. Stofă fină de lână cu dungi oblice în relief pe ambele părţi. /<fr. gabardine, germ. Gabardine » GABARDÍNĂ s.f. Stofă de lână cu pronunţate nervuri oblice în ţesătură pe ambele feţe. [< fr. gabardine, cf. sp. gabardina]. » gabardínă (-ne), s.f. – 1. Stofă fină de lînă. – 2. Trenci. Fr. gabardine. – Der. galibardină, s.f. (Arg., pălărie), combinaţie hazlie cu numele de Garibaldi, nu se ştie dacă din pricină că erau foarte la modă pălăriile de fabricaţie italiană; var. calibarcă, galibarcă, prin confuzie voită cu libarcă. » GABARÍT, gabarite, s.n. Şablon în al cărui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie să se cuprindă dimensiunile unui profil; contur, format din linii drepte sau curbe, care limitează dimensiunile maxime ale profilului unui obiect, ale unei construcţii etc. ♦ Greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. – Din fr. gabarit. » GABARÍT s. n. 1. contur poligonal care limitează dimensiunile maxime admisibile ale unui profil. ♢ greutate care depăşeşte limita maximă admisă sau pe cea normală. o ~ de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. 2. model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. 3. (fam.) dimensiune, statură. (< fr. gabarit) » GABARÍT s. v. dimensiune, volum. » GABARÍT s. capacitate, volum. (Maşină cu ~ redus.) » gabarít s. n., pl. gabaríte » GABARÍT ~e n. Contur constând din liniile care mărginesc dimensiunile maxime ale unui obiect (de obicei de proporţii). ♢ ~ de cale ferată contur alcătuit din doi stâlpi în poziţie verticală uniţi printr-o grindă, folosit pentru a marca limitele transversale admise pentru construcţia locomotivelor şi a vagoanelor. /<fr. gabarit » GABARÍT s.n. Contur care limitează dimensiunile maxime ale unui profil. ♦ Model după care se fasonează unele piese în construcţiile de nave sau de piese de artilerie. ♦ (Fam.) Dimensiune, statură. ♢ Gabarit de încărcare = instalaţie specială care marchează limitele permise pentru încărcătura vagoanelor de marfă deschise. [Pl. -te, -turi. / < fr. gabarit]. » GABARÍT s.n. Contur care delimitează mărimea maximă a unei construcţii, a unei maşini, a unui obiect. \ (Fig.) Dimensiune. » GABARÍTIC, -Ă, gabaritici, -ce, adj. Referitor la gabarit; de gabarit. – Gabarit + suf. -ic. » gabarític adj. m., pl. gabarítici; f. sg. gabarítică, pl. gabarítice » GABARÍTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gabarit; propriu gabaritului. /gabarit + suf. ~ic
|
| A division of APACHEMEDIA » MarketDental | Dentpedia | The AG&C | iWebex CMS | e-BUYART | eVAND | eCUMPAR |
| Copyright © 2010 Webex.ro. Copierea, modificarea sau imbunataţirea acestui software este permisa sub licenta GPL | Termeni si Conditii
Conţine 376.711 de definiţii - furnizate de DEX online. |
 |