| Litera c |
Loading...
|
|
||
|
|
|
|
Afiseaza cuvintele care incep cu litera c de la 1 la 30 din 41918 » C, c s. m. invar. [cit. ce] » C (Scris cu majusculă) Simbol matematic pentru numărul 100, în sistemul roman de scriere a numerelor. » CÃRCIUMÃ, s.f., arhaic 1. Restaurant, sau tavernã, de o categorie mai joasã, unde se duceau de obicei ţãranii şi muncitorii sã bea un pãhãrel de bãuturã alcoolicã. 2. In zilele noastre se foloseşte in scop peiorativ, pentru a desemna categoria de „restaurant” şi pe cel care le frecventeazã. » CA1 adv., interj. A. Adv. I. (Se compară două sau mai multe lucruri, fiinţe, situaţii) 1. La fel cu, cum (e), precum (e), după cum (e). O carte ca cea din raft. ♢ Expr. Ieri ca (şi) astăzi = totdeauna. Ca (şi) cum = parcă. ♦ Cât. Înalt ca bradul. 2. Aproape, cam, aproximativ. ♢ Expr. Ca mâine(-poimâine) = în curând. Ca ieri(-alaltăieri) = de puţin timp. 3. Decât. E mult mai frumos ca acesta. II. 1. (Se compară o noţiune cu ea însăşi) În felul..., cum e obiceiul, cum se ştie. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. ♢ Expr. Toate ca toate, dar... = toate le înţeleg, dar... ♦ Treacă-meargă, fie. Ziua, ca ziua, trece vremea mai repede. 2. În calitate de..., fiind... El înainte, ca ghid, iar noi după el, ca vizitatori. ♦ În loc de..., drept... Se poate socoti ca răsplată. ♢ Expr. (Fam.) Ca ce? = pentru ce? cu ce scop? 3. Cu privire la..., în ce priveşte... Ca formă, lucrarea este bine prezentată. 4. (Explicativ sau enumerativ) Cum, precum, aşa, bunăoară, de exemplu. Animale sălbatice, ca: râşi, urşi, vulpi. B. Interj. (Reg.) Ia! Ei! Ca dă-te mai încoace şi mai spune o dată. – Lat. quam. » CA2 conj. (Urmat, cu sau fără intercalări, de „să”) Introduce subordonate cu predicatul la conjunctiv. – Lat. qu[i]a. » CA adv., prep., conj. 1. adv. decât. (E mai în vârstă ~ el.) 2. adv., prep. cât. (E înalt ~ bradul.) 3. cât, cum, precum. (Noi ~ şi ei...) 4. adv. drept. (Socoteşte-te ~ absent.) 5. conj. prep. de, drept, pentru, spre. (~ încercare.) 6. prep. drept, (înv. şi reg.) spre. (Cere ~ răsplată ...) » CA adv. v. aproape, aproximativ, cam, circa, vreo. » ca adv., conjcţ., interj. » CA2 conj. I. (urmat de să) 1) (exprimă un raport final) Pentru ca; aşa ca. Pleacă repede, ca să nu întârzie. 2) (exprimă un raport modal) A vorbit aşa, ca să fie înţeles. 3) (exprimă un raport completiv) Doreşte ca să se reîntoarcă. 4) (exprimă un raport consecutiv) Încât. Prea mare e groapa, ca să o poţi sări. II (în locuţiune, exprimă un raport temporal de posterioritate) Înainte de. A ajuns acasă înainte ca să înceapă ploaia. /<lat. qu[i]a » CA1 adv. 1) (exprimă un raport comparativ) Asemănător cu; similar cu; de felul; de tipul. Negru ca tăciunele. 2) (exprimă un raport temporal) Cireşele s-au copt anul acesta mai devreme ca de obicei. ♢ Ca mâine, poimâine în curând. Ca ieri (alaltăieri) de puţin timp. 3) (exprimă un raport relaţional) Privitor la...; în ce priveşte. Ca valoare, lucrarea lasă de dorit. 4) (exprimă un raport de suplinire) În calitate de...; fiind. Ca pedagog, era neîntrecut. 5) (exprimă un raport de similitudine) Băiatu-i ca băiatul. 6) (exprimă un raport dubitativ în diferite îmbinări stabile) Toate ca toate. /<lat. quam » ca adv. – 1. La fel cu, cum(e), precum(e) (exprimă o egalitate sau o asemănare). – 2. La fel cu, asemenea (exprimă o comparaţie al cărui al doilea termen este ipotetic sau ireal; mai ales în forma compusă ca şi). – 3. În felul (exprimă o comparaţie retorică a obiectului în sine, pentru a sublinia că este vorba de ceva cu totul normal): ca pe el, toate ca toate. – 4. Cît (introduce al doilea termen al unei comparaţii). – 5. Aşa cum, precum (introduce o enumerare). – 6. Aproximativ, aproape, cam (mai ales în forma compusă ca la). – 7. În calitate de, în loc de, în chip de. – 8. În sfîrşit, o dată (în forma compusă folosită popular ci ca sau ci ca mai). – Mr., megl., istr. ca. Lat quam (Puşcariu 243; REW 6928; Candrea-Dens., 203; DAR); cf. cam, şi prov. qua(n), sp. cuan, port. quão. Odinioară a avut sensul de „aproximativ” (6), care astăzi este propriu lui cam; s-a separat de acest cuvînt, cu care este de fapt identic într-o epocă relativ recentă. Cu funcţie prepoziţională se construieşte cu acuz.: ca mine (sau ca pe mine , cînd primul termen al comparaţiei este în acuz.). Aşa cum ca introduce comparaţii nominale, formele compuse ca şi, ca şi cum, ca şi cînd introduc comparaţii verbale şi par a fi formaţii interne ale rom.; totuşi, Philippide, Principii, 84 şi Pascu, I, 59, derivă pe ca şi din lat. quasi. » ca conj. – 1. (Înv.) Pentru că, întrucît. – 2. Pentru ca, cu scopul ca. Lat. quia (Puşcariu 244; DAR; Sandfeld, REB, I, 100-7; Rosetti, II, 117). Sensul s-a pierdut din sec. XVII. Astăzi apare numai cu sensul 2, şi totdeauna în compunere, ca să, deci pentru a introduce un conjuctiv. Folosirea lui ar trebui să se reducă la prop. care indică finalitate sau consecinţă: mă duc, ca să nu-l MAI văd, dar nu vreau să-l mai văd. Totuşi, uzul cere prezenţa lui ca, atunci cînd conjunctivul nu urmează imediat după verbul principal: nu vreau să mă vadă toată lumea, dar: nu vreau ca toată lumea să mă vadă. Perfecta echivalenţă a acestor două expresii este cauza pentru care folosirea lui ca să s-a extins exagerat, astfel încît este uşor să se spună, impropriu, nu vreau ca să mă vadă toată lumea. Această formă incorectă este simţită tot mai puţin ca atare, aşa că astăzi ca să a devenit mai mult sau mai puţin echivalent al lui să. Pentru der. romanici ai lui quia (v. it., it. de sud, v. sp., v. port. ca, it. che, prov., fr., cat., sp., port. que), cf. J. Jaquet, Recherches sur l’origine de la conj. que et des formes romanes équivalentes, Paris, 1894, şi REW 6954, unde, totuşi, lipsesc rom. ca, mr. ca să (tra să), megl. ca si. » ca mine » ca pula;a umbla iorga=a umbla ca pula » CAATÍNGA s. f. formaţie vegetală de savane cu arbuşti şi pajişti cu mărăcinişuri, din podişul Braziliei. (< fr., port. caatinga) » cab s. n., pl. cáburi » CAB s.n. Cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul şade pe un scaun înalt, la spate. [Pl. -buri. / < engl., fr. cab]. » CAB s. n. cabrioletă englezească cu două roţi, în care vizitiul stă pe un scaun înalt, la spate. (< engl., fr. cab) » cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand. » cabadái (cabădái) s.m. (înv.) hoţoman, voinic; brigand. » cabadái (-i), s.m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII). » CABÁLĂ, (2) cabale, s.f. 1. Interpretare ebraică ezoterică şi simbolică a Vechiului testament; doctrină bazată pe această interpretare. 2. Fig. Uneltire, intrigă. – Din fr. cabale, germ. Kabale. » CABÁLĂ s. v. complot, conjuraţie, conspiraţie, intrigă, maşinaţie, uneltire. » cabálă s. f., g.-d. art. cabálei; (intrigi) pl. cabále » CABÁL//Ă ~e f. 1) (în evul mediu) Doctrină iudaică constând în interpretarea mistico-alegorică a Vechiului Testament. 2) fig. Acţiune reprobabilă uneltită pentru a stârni vrajbă sau a zădărnici ceva; intrigă; uneltire. /<fr. cabale, germ. Kabale » CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o simbolică fantezistă a numerelor şi literelor, înfăţişa natura ca o emanaţie a divinităţii. ♦ (Rar) Practică mistică prin care se pretindea că se poate intra în legătură cu spiritele. V. magie, spiritism. 2. (Fig.) Uneltire, intrigă. [Cf. fr. cabale, germ. Kabale, ebr. qabbalah – tradiţie]. » CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie. (< fr. cabale, germ. Kabale) » CABÁLĂ s.f. 1. Doctrină iudaică de interpretare mistică a Bibliei. 2. (Fig.) Intrigă, uneltire, maşinaţie.\ Conspiraţie, complot. » cabalétă s. f., pl. cabaléte |
| A division of APACHEMEDIA » MarketDental | Dentpedia | The AG&C | iWebex CMS | e-BUYART | eVAND | eCUMPAR |
| Copyright © 2010 Webex.ro. Copierea, modificarea sau imbunataţirea acestui software este permisa sub licenta GPL | Termeni si Conditii
Conţine 376.711 de definiţii - furnizate de DEX online. |
 |